Am visat că vânam din nou extratereștri - PROVOCARE ACCEPTATĂ 😊

   Alți scriitori curajoși au acceptat provocările Lulucăi. Dacă nu știți despre ce este vorba, puteți găsi informații în acest articol sau aici. Exercițiul propus de data aceasta era de a scrie un fragment pornind de la o frază dată: "Am visat că vânam din nou extratereștri!" 

   Mari Buceaclău a fost cea curajoasă. Eu mă așteptam să primesc povești SF, dar am rămas foarte plăcut surprinsă. Îți mulțumim pentru fragment și sperăm să accepți și următoarele provocări! 😊 Enjoy! 

   Am visat că vânam din nou extratereștri. Apoi m-am trezit la realitate și, ce să vezi, așa era. Nu, nu la modul propriu. Cu fiecare bărbat pe care mi-l doream și îl cunoașteam apoi... mi-am dat seama că fiecare avea ceva special, fiecare avea o personalitate și un caracter special. Unii mă făceau fericită ca apoi să mă lase să sufăr, iar alții îmi mâncau sufletul, îmi respirau aerul, mă îmbolnăveau. Dintre aceștia numai unul mi-a rămas în minte și, probabil, toată viața mea nu am să îl uit. 

   Pe el l-am iubit, bineînțeles, altfel. Altfel decât pe ceilalți. L-am iubit de parcă el era ființa mea, de parcă doar când îi auzeam glasul îmi bătea inima. Iar dacă mi-ar fi cerut să mor doar ca să-i demonstrez că îl iubesc... aș fi făcut-o. Imediat, fără tăgadă. Pentru că doar moartea ar fi putut în acel moment să echivaleze cum îl iubeam. Da, moartea. Moartea fascinantă, tulburătoare, înfricoșătoare și totodată binecuvântăoare. Îl chema Doru. Și mi-a fost dor mult, mult timp. Am plâns după el nu zile, luni întregi. Pe deoparte eram fericită văzând că e fericit și iubit, pe de alta mă durea așa de tare faptul că nu mă mai iubea, atingea, săruta. Mă durea fiecare celulă și por, mă durea inima. Ea mă durea cel mai tare. Dacă mi-ar fi cerut să plâng pe măsura dragostei pe care i-am purtat-o... Plângeam până muream. De fapt, după ce m-a părăsit mi-am dat seama că eram mai mult moartă decât vie. Și dacă mi-ar fi spus cineva că plânsul nu rezolvă nimic... dar nu mi-a spus nimeni. Am fost singură, complet singură. 

   Nu-mi pare rău că am plâns după el, oricum nu am plâns atât de mult cât îl iubeam. Însă în suferință și singurătate am învățat că dacă eu nu mă ajut...atunci cine? Și de ce nu m-aș fi ajutat? Până la urmă trebuia să îmi fac bine. Să mă vindec singură. Despărțirile și suferința din dragoste nu sunt cele mai grele lucruri de îndurat. 

   Omul are capacitatea să își revină, trebuie doar să vrea, să vrea cu adevărat. Și astfel, în durerea mea m-am făcut mai puternică, mai optimistă, mi-am dat seama că viața nu e cum o vezi tu, e cum ți-o creezi. Adevărul e că... după acea despărțire devenisem pentru o perioadă mai rece, mai rea, dar apoi am fost cea de dinainte, cu puține modificări. Mi-am promis să nu mă mai doboare nimic, mi-am promis să nu las viața să mă zdruncine, astfel încât să nu cad pe burtă, doar în genunchi. Apoi să ridic câte un picior și să mă ridic complet. Și am mai învățat că iubirea e cel mai frumos și pur lucru din viața unui om, dar dacă te îmbolnăvește fizic și psihic, trebuie să renunți la ea. 

   Pentru că iubirea e ca oxigenul, singurul element din aer care îți face bine, care te ajută să trăiești. Viața nu e făcută să disperi, să suferi, cu atât mai puțin iubirea, e făcută să fie trăită frumos, dar așa cum nimic nu e perfect pe lumea asta, așa și viața. Unii au ceva ce alții nu au, iar de cele mai multe ori oamenii plâng după lipsuri, când ei au toate mijloacele să își umple golurile. Acum, după atâta timp de la acea iubire, am învățat să iubesc din nou. Nu flămând, să îi iau tot omului iubit. Ci echilibrând. Echilibrând iubirea cu respectul, cu reciprocitatea, nu cu egoismul. Teama de a fi părăsită mi-a dispărut, căci acum știu. Iubirea nu înseamnă să ții pe cineva lipit de tine și de sufletul tău, astfel încât să îl sufoci. Înseamnă să știi că oricât de departe ai fi sau ar fi, inimile voastre să nu simtă distanța fizică, să se simtă una lângă alta. 

   Am o amintire. Într-o seară, dormind lângă el, am visat că vânam din nou extratereștri. M-am trezit speriată, iar el m-a luat în brațe. În clipa aia extratereștrii s-au evaporat în iubirea noastră.