Zâna jefuiește o bancă - provocare acceptată 😊

#provocarescriitori
Era o zi de duminică. Am postat provocarea într-un grup de scriitori (îl găsiți aici) și ce să vezi? Zâna trece la acțiune. Dacă nu știți despre ce provocare este vorba, puteți găsi informații în acest articol sau aici. Mulțumesc! 
Fragmentul este scris de Fata cu Umbrela MovÎți mulțumim pentru fragment și sperăm să accepți și următoarele provocări! 😊
Enjoy! 


Zâna jefuiește o bancă



Cu douăzeci și patru de ore în urmă...

— Cântece de licurici, piulițe de sandale, o furculiță de oțet, ochi de broască, miez de suflet de taur, brumă de tulpină de pelin, sânge de mormoloc, parfum de...
Un fluture auriu i se așeză pe nas și o făcu să strănute. Aruncă lingura de lemn în cratița goală, iar cartea de bucate o trânti pe măsuța de lângă sobiță.
— Fodor! Știi că nu îmi place când faci asta! strigă Fedra, apoi sări să prindă fluturele, pe care imediat ce îl plesni între palmele ei, se împrăștie zgomotos în fragmente aurii, născând alte sute de fluturi care numaidecât prinseră forma unui bărbat zvelt, cu zulufi blonzi, ca niște raze rupte din soare.
— Ce faci acolo, Fedra? întrebă el pe un ton cald, făcând eforturi să nu o enerveze.
Fedra își prinse șiroaiele negre de păr într-un coc, înfipse câteva agrafe șerpuite, apoi ridică din umeri, aparent nepăsătoare și evitând contactul vizual cu zânul Fodor, logodnicul ei.
— Fedra! reluă tânărul, pe un ton ceva mai ferm de data asta.
— O poțiune, o poțiune, bine?! Doar mă joc și eu, du-te la treburile tale, lasă-mă în pace.
Fodor arcui o sprânceană, apoi privi calendarul agățat lângă ușă și numără în gând douăzeci și opt de zile. Privirea i se întunecă, pe frunte îi apărură numaidecât broboane cristaline de sudoare, tensiunea îi crescu brusc și se repezi degrabă spre cartea de bucate a Fedrei. Ciocăni în coperta metalica de trei ori, iar cartea se deschise chiar la ultima pagină citită de ea.
Zâna bătu nervoasa din picior, apoi își încolăci brațele la piept și se bosumflă.
— Fedra! La naiba! Ce ai de gând cu asta? Miez de suflet de taur? Serios? Ce ai de gând cu asta? repetă speriat, apoi începu să facă ture prin încăpere. De fiecare dată când menstruezi te lovește pofta de aventura! Vrei să deschizi porțile invizibile dintre lumea magică și lumea oamenilor? Ai înnebunit? Vrei să aduci haosul pe capul nostru? Ce vrei să faci în lumea lor?
Își duse mâinile la ochi și respiră adânc, greoi. Pe tărâmul lor, atunci când zânele aveau rânduiala femeilor, deveneau și mai pline de energie și vitalitate, cu pofte nebunești de aventură și joacă. Dar Fedra nu era niciodată mulțumită, ea își dorea întotdeauna mai mult, și mai mult, depășind orice limită a societății lor.
— Vreau să jefuiesc o bancă!
Lui Fodor aproape că-i ieșiră ochii din orbite.
— Ce să faaaci?
— Ce ai auzit! Acum ești surd?
— Nu ai voie, îți interzic!
— Cine ești tu să îmi interzici? strigă Fedra, roșie la față de furie.
Fodor se moleși brusc, căutând să o ia cu binișorul.
— Logodnicul și stăpânul inimii tale? Care te iubește și te adoră și...
Fedra se dezintegră în roiuri de buburuze roșii ca focul. Făcură un vârtej în jurul lui, apoi se împrăștiară prin toată casa, ieșind în cele din urmă prin deschizătură din horn a șemineului.
— Fedra! Fedraaaa! Să nu îndrăznești...


***



— Mâinile jos toată lumea!
Liniște. Cu toții priveau consternați spre tânără femeie, care își aplicase un strat gros de sclipici lila pe față și îmbrăcase o salopetă roz, cu imprimeuri florale de maci și albăstrele.
— Sus! Am vrut să zic sus! La naiba, își spuse. Hai, ridicați odată crengile alea, ce vă uitați așa la mine?
Gulerul dantelat al salopetei îi acoperea jumătate de față, aproape până la vârful nasului, pe care, din când în când îl tot mișca la stânga și la dreapta, suflând nervoasă pe nări. Liniștea devenise și mai apăsătoare în sediul central al băncii, angajații clipeau rar, cu o mină plictisită, iar cei câțiva clienți rămăseseră ca niște statui de marmură. Ridică din nou sabia din lemn de alun și strigă.
— Scoateți toate acadelele și ciocolata!
Cu toții pufniră în râs, doar o fetiță drăgălașă se aproprie serioasă de ea și îi întinse o bombonică. Fedra o privi mirată, apoi oftă și întinse mâna după bomboană. 
De nicăieri, apăru o mantie de fluturi aurii, care o învălui pe Fedra într-o clipită. Dispărând apoi fără urmă din bancă.

— Ce ai făcut? De ce m-ai luat de acolo? Fodor, de ce trebuie să îmi strici tu mereu cheful de joacă? Ești îngrozitor!
— Gata, Fedra, te-ai jucat destul. Oricum, nu te-a luat nimeni în serios. Cu ce naiba te-ai mânjit pe față?
— Nu puteai să aduci și tu o... mitralieră? protestă Fedra îmbufnată.
— Serios? Ca să furi bomboane și acadele din bancă?
— Și ciocolată, mai ales ciocolată!
Fodor se încruntă și căzu pe gânduri. Scoase un carnețel din buzunar și notă: când îi vine rânduiala, se potolește cu ciocolată. Multă ciocolată. Apoi ascunse carnețelul, al cărui titlu argintat de pe copertă „Cum să ai grijă de o zână”, sclipea în lumina soarelui.



Autor: Fata cu Umbrela Mov


Comments

WICkEd said…
Mulțumesc! :D
Raluca Irimie said…
Felicitări! Așteptăm și alte schițe. :)

Popular Posts