Luluca (poveste)

Am mai finalizat încă un proiect. 
Povestea o puteți găsi aici. 
Cartea va apărea în scurt timp și va putea fi achiziționată în format tipărit de pe site-ul editurii Cassius Books. Vă invit să urmăriți aici și aici. 

Luluca era o pisică neagră, mică și zburlită, cu ochi verzi ca trifoiul. Într-o zi, porni prin grădină să-și caute jocuri noi. Găsi un puf de păpădie și-și făcu din el barbă, apoi își puse pe nas o petală de trandafir.

Se jucă până seara, apoi, realizând cât de târziu se făcuse, se opri sub o frunză de brusture și începu să plângă:

-E târziu! Ce mă fac?

Auzind-o cum suspină, un bondar mai curajos, se așeză pe coada ei.

-Bâzz-bâzz! Ce faci aici, pufoșenie?

-Imediat se face seară și nu știu încotro s-o apuc.

Bondarului îi era milă de ea, dar nu știa cum s-o ajute. 

O albină rotunjoară se apropie și-i spuse:

-N-ai vrea să vii să dormi la noi? În stup vei fi în siguranță, iar mâine vom vedea ce mai e de făcut. 

Luluca acceptă bucuroasă. O însoți până la căsuța albinelor, dar aceasta era prea mică. Nu încăpea înăuntru.

-Imediat se face seară și nu știu încotro s-o apuc.  

O boscuță sprintenă o auzi și se grăbi să-i vină și ea în ajutor. 

-Haide cu mine! Te primesc în căsuța mea, iar mâine vom vedea ce mai e de făcut. 

Luluca o însoți până la baltă, dar apa era prea rece și începu să tremure. 

-Nu pot să dorm aici. Apa îmi udă blănița și mi se face frig. În curând vine seara și nu știu încotro s-o apuc. 

Auzind toată forfota din grădină, un iepuraș își scoase capul din vizuină. Văzând pisica zgribulită, aproape a scăpat o lacrimă. 

-Te primesc aici, în vizuina mea. Aici e loc suficient și e cald. 

Luluca i se alătură bucuroasă. În sfârșit își găsise un culcuș în care să fie în siguranță. 

-Mă numesc Budidi, zise iepurașul.

-Eu sunt Luluca. În curând se face seară și mă bucur că am unde să mă odihnesc.

-Nu-ți face probleme. Acum ai adăpost. Ghemuiește-te pe frunza aceasta mare și închide ochii! O să-ți citesc o poveste și apoi ne culcăm.

-Îmi plac mult poveștile.

-Cred că o să devenim buni prieteni, îi spuse Budidi, mângâindu-i urechile negre și zburlite. Dar acum, noapte bună!

-Noapte bună!