VERTIJUL - NUVELA SCRISĂ PENTRU DESTIN ÎN PAȘI MĂRUNȚI (FRAGMENT - Scrisoare de adio) p 2
Vă prezint un fragment din nuvela Vertijul, publicată în acest an în cadrul proiectului Destin în pași mărunți.
“Dragă Charlotte,
Îți mulțumesc pentru grija ce mi-ai purtat-o până
acum. Ai
fost familia mea. Te-am simțit mereu aproape și îmi pare rău că s-a întâmplat
așa.
Nu știu ce să îți scriu pentru ultima dată. Parcă am
atâtea să îți spun și parcă nu reușesc să îmi adun gândurile. Mi-a lipsit mereu
o persoană pe care să o simt atât de aproape, dar după ce te-am întâlnit, totul
s-a schimbat. Am învățat de la tine atât de multe… Au fost zece ani, Charlotte…
Am vrut să nu îți spun ce se întâmpla cu mine. Am vrut să te protejez, dar până
la urmă mi-am dat seama că nu era cea mai buna variantă… Îmi pare rău că nu am
avut timp suficient să ne luăm rămas-bun cum se cuvine. Simt că sunt atâtea
lucruri care trebuie spuse. Aș dori să mai facem atât de multe lucruri împreună doar că timpul nu e în
favoarea mea. Nici nu am o explicație pentru ce mi se întâmplă… De ce eu?! Cu
ce am greșit atât încât să merit asta? Dar mă consolez cu faptul că lucrurile
care ni se întâmplă nu sunt mereu după meritul sau după defectele noastre. Ăsta
e drumul meu și îți mulțumesc pentru că ai fost alături de mine, cu toate
problemele și obligațiile tale. Îmi doresc să îți găsești fericirea alături de
cineva care să te merite. Albert cred că e un bărbat bun. Nu îți cer ca o
favoare, dar mi-ar plăcea să știu că măcar ai mai încercat să vă împăcați. Te
rog să mă ierți dacă te-am tot necăjit cu asta, dar nu meritați nici unul să
treceți singuri peste hopul acesta. Și el suferă mult, Charlotte.
Raluca Irimie
Comments