Bastarda Istanbulului, de Elif Şafak

Bastarda Istanbulului, scrisă de Elif Şafak, a fost publicată pentru prima dată în 2006 în Turcia.

Descrierea oficială: “Populat de figuri feminine puternice și de neuitat, Bastarda Istanbulului este un roman fascinant în care se împletesc libertatea și opresiunea, realul și fantasticul, memoria și uitarea.

Lumea orientală, cu exotismul și traditionalismul ei, și cea occidentală, cu pragmatismul și independența sa, se intalnesc pe neașteptate din dorința nestăvilită a două tinere fermecatoare și nonconformiste Asya și Armanoush de a risipi misterul ce le învăluie rădăcinile familiale și de a-si descoperi propria identitate. Bastarda Istanbulului nu este însă cartea unei singure povești. În cuprinsul său, scriitoarea țese cu măiestrie firele unui sir nesfarsit de istorii care se ramifica, se pierd o clipa în negura trecutului, ies din nou la suprafață, se intersectează, se unesc.”

Am cumpărat-o de la Gaudeamus, în acest an și, din fericire pentru ea, n-a rămas prea mult pe lista de așteptare. Mă așteptam să ofere detalii despre viața femeilor din acea arie geografică, dar, pe lângă asta, am primit și lecții de istorie, strecurate în povestire și împletite în firul narativ fără să-ți lase impresia că ai în mână manualul de istorie. Nu e foarte multă acțiune în roman. Eu am avut impresia că accentul cade pe dezvoltarea și dezvăluirea personajelor. Pe undeva, pe la jumătatea romanului am cam prins ideea, iar finalul, cu toate că vine cu un twist, mi-a confirmat ipotezele.

M-a înduioșat felul în care femeile - fiind personajele principale - din roman își trăiesc dramele personale, blocate de aranjamentele și normele sociale, păstrându-și secretele în taină și încercând să-și astâmpere în feluri propri durerea. Elif Şafak surprinde o realitate ce depășește granițele unei singure țări sau ale unei singure epoci, într-o manieră foarte realistă, fără exagerări și fără tânguiri inutile.